Ce este discriminarea?

Orice persoană se poate confrunta, pe parcursul vieţii, cu situaţii de discriminare. Discriminarea se poate manifesta în diferite medii şi contexte: la locul de muncă, la şcoală, la spital, la restaurant, ş.a.m.d.

În cazul anumitor persoane riscul de a fi discriminate este mai ridicat, pentru că fac parte din grupuri vulnerabile. Cel mai probabil, ai auzit de discriminarea femeilor, romilor, persoanelor din comunitatea LGBT, însă aceste persoane nu sunt singurele care pot fi afectate de discriminare.

Este imporant să cunoaştem acest fenomen, pentru că oricare dintre noi poate fi pus în situaţia de a fi discriminat sau în situaţia de a fi martorul unei situaţii de discriminare. În oricare dintre cele două variante, trebuie, în primul rând, recunoaștem fapta de discriminare, şi apoi să cunoaştem ce măsuri putem lua pentru a aborda problema.

Să nu discriminezi nu este doar un lucru de bun simţ, clar dăunător unei societăţi democratice, dar este şi interzis prin lege, în toate ţările europene. În Romînia, legea care care interzice discriminarea este Ordonanţa de Guvern 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

 

Exemple de situaţii în care apare discriminarea:

 

Deosebire: Într-un liceu, există atât profesoare, cât şi profesori. Pentru disciplina limba engleză, exista doi profesori şi două profesoare, toţi titulari şi toţi cu aceeaşi vechime. Fiecare profesor şi fiecare profesoară predau câte 20 de ore pe săptâmână. Cu toate acestea, profesoarele sunt plătite cu 20% mai puţin decât bărbaţii.

 

Excludere: Un elev cu dizabilităţi trebuie să fie însoţit în fiecare zi la şcoala de unul dintre părinţi, pentru a putea intra în clădirea şcolii, pentru că nu există o rampă de acces care să îi permită accesul în clădire.

 

Restricţie:  La intrarea într-un club există un afiş care precizează: „Nu servim ţigani”.

 

Preferinţă: Un profesor invită doar elevii neromi la o vizită la muzeu.

 

 

Cum recunoşti dacă o situaţie poate fi considerată „discriminare” şi nu altceva (de exemplu, o nedreptate)? În momentul în care o persoană afirmă că a fost discriminată, trebuie să arate că s-a produs o diferenţă între situaţii asemănătoare, care pot fi comparate.

În plus, pentru a putea considera o situaţie ca fiind discriminare, nu trebuie să existe nicio justificare pentru diferenţa aplicată. De exemplu, nu s-ar putea vorbi despre o discriminare pe criteriu de gen, în situaţia de la punctul a, daca profesoarele ar lucra 10 ore pe saptămână, iar profesorii 20 de ore. Justificarea diferenţei de salariu o reprezintă numărul de ore.

Foarte important, atunci cand vorbim de discriminare, este să identificăm criteriul după care s-a realizat discriminarea. Dacă un elev consideră că a fost nedreptăţit de o profesoară, pentru că i s-au dat mai multe teme pentru vacanţă decât celorlalţi colegi, elevul trebuie să specifice pe ce criteriu consideră că a fost „discriminat”. Dacă nu există un astfel de criteriu, situaţia nu este discriminare, ci o nedreptate.

Cu alte cuvinte, criteriul este cauza pentru care o persoană a fost discriminată (Domnul X a fost discriminat pentru că este bătrân).

 

În ce domenii se poate manifesta discriminarea?

 

Discriminarea trebuie să aducă atingere unui drept. Discriminarea nu există de sine-stătător. Nu poţi spune că ai fost discriminat, şi atât, fără a menţiona şi dreptul care ţi-a fost atins, prin discriminare. Discriminarea poate aduce atingere oricărui drept recunoscut de o lege naţională sau de o prevedere internaţională: dreptul la viaţă, dreptul la demnitate umană, dreptul la muncă, dreptul la educaţie, ş.a.m.d.

 

 Câteva exemple de situaţii de discriminare:

 

Discriminare în domeniul accesului la educaţie: Copiii romi din satul X sunt plasaţi într-o şcoală separată, Şcoala A. Majoritatea cadrelor didactice din şcoala romilor sunt necalificate şi fac naveta din alte localităţi, ceea ce determină absenţe sau întârzieri repetate ale acestora la cursuri. Şcoala nu este renovată, nu este zugravită, toaleta este în curtea şcolii, iar sălile de clasă sunt încălzite de sobe cu lemne. Cealaltă şcoală din sat, Şcoala B, unde merg neromii, este recent renovată, are toaletă în interior, încălzire centrală, şi este dotată cu laboratoare de specialitate. 90% dintre cadrele didactice ale Şcolii B sunt calificate.

 

Discriminare în domeniul accesului la sănătate: Un medic de familie refuză să consulte un pacient infectat cu HIV, precizând acest lucru în mod explicit.

 

Discriminare în domeniul demnităţii umane: Un politician afirmă: „Homosexualii sunt protejaţi de Satan.”

 

Discriminare în domeniul locuirii: Mai multe familii de romi sunt evacuate de către primărie şi relocate în apropierea unei gropi de gunoi, în condiţii neadecvate de locuire (fără apă curentă, încălzire, toalete sau curent electric).

 

Discriminare în domeniul angajării: Din CV-ul unui bărbat, reiese că a lucrat mai mulţi ani pentru asociaţii care apără drepturile LGBT. La un interviu cu un angajator, bărbatul este întrebat, după ce angajatorul vede CV-ul, dacă face partea din comunitatea LGBT. Bărbatul răspunde afirmativ, iar angajatorul îi spune că nu va putea să îi ofere acel loc de muncă, pentru că multe persoane din firmă sunt homofobe, şi nu doreşte să creeze tensiuni.

 

 

Cine poate discrimina?

 

Oricine: angajatori, directori de şcoală, primari, funcţionari publici, profesori, medici, cadre medicale, vecini, proprietari ai restaurantelor, proprietari ai unei săli de sport, politicieni, jurnalişti, etc.

 

Alte noţiuni importante legate de discriminare:

 

 

Discriminare directă: criteriul, despre care am discutat mai devreme, este evident. De exemplu, romilor nu le este permis accesul într-un club.

 

Discriminare indirectă: criteriile şi practicile sunt aparent neutre. Totuşi, se produce un dezavantaj unei persoane, sau grup de persoane. De exemplu, înainte de angajarea unui funcţionar public, se specifică faptul că angajatul va urma un curs de formare, cu excepţia celor care au satisfăcut serviciul militar. Aparent, nu există niciun criteriu de discriminare. În realitate, femeile sunt dezavantajate, iar fapta reprezintă un act de discriminare indirectă.

 

Victimizare: eşti victimizat atunci când iei măsuri pentru că ai fost discriminat, iar instituţia/persoana care te-a discriminat continuă să îţi cauzeze probleme, răzbunându-se pentru că ai reclamat fapta de discriminare. De exemplu, o persoană depune o plângere împotriva angajatorului, susţinând că a fost discriminat la locul de muncă. Ulterior, angajatorul concediază persoana, pentru că a înaintat acea plângere.

 

Dispoziţia de a discrimina: cineva cu o funcţie de conducere dă ordin unui sau mai multor subalterni ca aceştia să aplice un tratament discriminatoriu. Spre exemplu, un patron al unui club instruieşte agenţii de pază să nu primească romi în incinta clubului.

 

Măsuri afirmative: în unele ţări, efectele negative ale discriminării repetate faţă de anumite grupuri au condus la adoptarea unor măsuri afirmative. Prin măsurile afirmative se oferă preferinţă anumitor grupuri (femei, minorităţi etnice, etc.), dorindu-se dimininuarea efectelor discriminării structurale. Spre exemplu, în România există un program de măsuri afirmative în educaţie, pentru minoritatea etnică a romilor. Pentru admiterea în licee şi facultăţi, elevii romii pot opta să concureze pentru un număr limitat de locuri destinate romilor. Acest tip de măsuri sunt necesare pentru a asigura un start egal elevilor romi, prin comparaţie cu elevii majoritari, care nu se confruntă cu problema discriminării etnice. Este important de precizat ca locurile pentru romi nu reduc din şansele elevilor majoritari de a fi admişi la liceu sau facultate, având în vedere că sunt locuri suplimentare.

 

Discriminarea prin asociere: cineva poate fi discriminat chiar dacă nu îndeplineşte, personal, criteriul în baza căruia s-a aplicat tratamentul diferenţiat. Să luăm un exemplu.

 

O studentă, Ioana este bună prietenă cu un coleg de grupă, Mihai. Mihai este homosexual, şi nu îşi ascunde orientarea sexuală. Este voluntar în cadrul unei organizaţii care luptă pentru drepturile LGBT, şi a organizat mai multe evenimente legate de această temă în cadrul universităţii, la care a participat de fiecare dată şi Ioana. Profesorul Ionescu face constant afirmaţii homofobe în timpul cursurilor, iar Mihai se simte discriminat de comportamentul manifestat de profesor. Atât Mihai, cât şi Ioana, au picat examenul susţinut la materia profesorului Ionescu de 2 ori. Profesorul a fost sancţionat de consiliul facultăţii, având în vedere că cei doi studenţi nu au promovat examenul, deşi au abordat corespunzator subiectele. Mihai a fost discriminat, pe criteriul orientării sexuale, iar Ioana  a fost discriminată prin asociere.

 

Un alt exemplu: Doamna Zamfir locuieşte într-un cartier populat majoritar de romi, însă nu este de etnie romă. Aceasta doreşte să se angajeze ca vânzătoare la un magazin. La telefon, angajatorul îi spune că postul este disponibil, şi că doamna Zamfir poate veni la un interviu. La interviu, angajatorul o întreabă unde locuieşte. Auzind răspunsul, angajatorul îi spune doamnei Zamfir că postul a fost, de fapt, ocupat. În urma doamnei Zamfir, încă 5 persoane au fost intervievate, iar una dintre acestea a fost angajata. Doamna Zamfir a fost, de asemenea, discriminată prin asociere.

 

Discriminarea multiplă: o persoană este discriminată nu doar din cauză că este, de exemplu, femeie, ci şi pentru că este în vârstă. Sau un elev este discriminat nu doar pentru că este rom, ci şi pe criteriu social, familia lui fiind săracă.

Share on Tumblr submit to reddit