Ce este rasismul?

 

În loc să începem prin a defini rasismul, să vedem ce este anti-rasismul. Premisa anti-rasismului este că în societăţile multiculturale şi democratice, toţi oamenii, indiferent de rasă, sunt egali şi au drepturi egale. Prin urmare, rasismul este bazat pe ideologia superiorităţii unei rase. Prejudecăţile rasiştilor, manifestate faţă de membrii unui grup, sunt cauzate de rasa anumitei persoane, pe care ei o consideră ca determinând inferioritatea/superioritatea, precum şi personalitatea unui om (e.g. romii sunt hoţi; negrii sunt inferiori).

Rasa este un concept social: o persoană se poate identifica cu o rasă, sau poate fi identificată de ceilalţi ca aparţinând unei rase, pe baza unor trăsături fizice. Ştiinţific însă, nu a fost demonstrată existenţa raselor.

Ideologia rasistă, a superiorităţii raselor, se manifestă frecvent în viaţa de zi cu zi. O persoană rasistă, de cele mai multe ori, nu se limitează doar la a crede că, de exemplu, africanii sunt inferiori. O persoană rasistă va ajunge, la un moment dat, să întâlnească un african, şi să îşi manifeste rasismul printr-un comportament discriminatoriu sau abuziv.

Pe lângă ideologia în sine, rasimul este confirmat şi de societate, în general. În istorie, au existat numeroase episoade care au întărit expresia rasismului: sclavia, apartheidul, colonizarea, Holocaustul. Rasimul, ca şi ideologie, a fost adeseori exprimat prin oprimarea unor grupuri, iar întocmai starea de oprimare istorică a unor grupuri au întărit teoria ierarhiei raselor. Rasismul se poate manifesta sub mai multe forme.

În secţiunea precedentă, am discutat despre discriminare. Unul dintre criteriile care pot sta la baza unei fapte de discriminare este şi rasa, ceea ce conduce la discriminare rasială.

 

Discriminare rasială

 

Rasismul nu se manifestă, însă, doar prin acte de discriminare, şi anume printr-un tratament diferenţiat aplicat pe criteriul rasei. Rasismul se manifestă şi prin acţiuni din sfera penală, precum violenţe, uneori chiar cauzatoare de moarte.

Rasismul nu este ceva cu care să te naşti. Este o alegere pe care o persoană o face, mai mult sau mai puţin sub influenţa factorilor externi, precum familia, prietenii, mass-media, societatea în ansamblul ei.

Gravitatea rasismului este ilustrată de exemple clare din istorie. Atunci când rasismul societăţii a atins cote alarmante, fiind promovat inclusiv de persoane cu funcţii publice şi de conducere, s-a ajuns la evenimente istorice cu un final tragic, precum Holocaustul. Atunci când rasismul a dominat relaţiile dintre diferite etnii, s-a ajuns la oprimarea unor categorii, şi chiar la exterminarea acestora. Ori de câte ori omenirea s-a bazat pe ideea că o categorie este superioară alteia, deznodământul, mai devreme sau mai târziu, a fost dramatic. Este important să ştim ce e rasismul, şi să ştim că nu este doar o teorie sau un mod de gândire, ci poate deveni catalizatorul unor dezastre. Este important să cunoaştem la ce s-a putut ajunge, în istorie, prin perpetuarea rasismului, pentru a ne proteja viitorul de repetarea unor astfel de evenimente.

 

Genocidul

 

„Oricare dintre următoarele acte, comise cu intenţia de a distruge un grup naţional, etnic, rasial sau religios, precum: uciderea membrilor grupului; atingerea gravă a integrității fizice sau mentale a membrilor unui grup; supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care antrenează distrugerea fizică totală sau parțială; măsuri care vizează scăderea natalității în sensul grupului; transferarea forțată a copiilor dintr-un grup într-altul.” (Convenţia ONU pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid).

Despre efectele rasismului vom discuta şi în secţiunile care urmează. Să ne oprim acum asupra unor momente ale istoriei care ilustrează foarte clar ce este rasismul.

 

Holocaustul

 

În timpul celui de-al doilea război mondial, politica Germaniei naziste a fost de a extermina evreii, în principal, dar şi alte grupuri precum romii, persoanele cu dizabilităţi, homosexualii. Au fost create lagare de concentrare, în cadrul cărora prizonierii erau fie ucişi, prin executare sau în camere de gazare, fie supuşi muncii forţate, care conducea, inevitabil, la moarte. Romii au fost folosiţi inclusiv pentru experimente medicale.

Romii din România au fost deportaţi în Transnistria. Atât pe drum, cât şi la destinaţie, foarte mulţi dintre ei au murit din cauza condiţiilor inumane (frig, foamete). Datele oficiale furnizate de către Comisia română pentru victimele Holocaustului indică un număr de 38.000 victime rome. Estimările arată un număr total de aproximativ 20 milioane de victime ale Holocaustului.

Genocidul romilor din timpul celui de-al doilea război mondial este denumit în limba romani  Porajmos (scris şi Poraimos) sau Samudaripen.

 

Genocidul armean

 

Între 1,5-2 milioane de armeni au fost victime ale genocidului armean, în perioada 1915-1923. Aceştia au fost deportaţi, închişi în lagăre de concentrare, unde au murit din cauza condiţiilor de trai inumane. Mai multe state au recunoscut genocidul armean, însă Turcia nu recunoaşte nici până în prezent acest episod din istorie.Genocidul din Rwanda

În 1994, aproximativ 1 milion de etnici Tutsi, din Rwanda, au fost ucişi de către rebeli, etnici Hutu.

 

Sclavia negrilor

 

Sclavia negrilor a fost practicată în America de Nord în secolele 17 şi 18. Sclavii erau dezumanizaţi, devenind simple proprietăţi. Proprietarii de sclavi recurgeau des la abuzuri psihice şi fizice, în special pentru a-şi păstra controlul faţă de sclavi. De reţinut este că deţinerea sclavilor se desfăşura în mod legal. Spre exemplu, Curtea Supremă a Statelor Unite a reţinut, in 1857, în cauza Dred Scott, faptul că sclavii sunt proprietate subumană, fară niciun drept de cetăţenie.

Sclavia a devenit nelegală din anul 1865, odată cu adoptarea Amendamentului 13 al Constituţiei americane, promovat de preşedintele Abraham Lincoln.

 

Robia romilor în Ţările Române  

    

Prima atestare documentară a robiei romilor în Ţările Române datează din secolul 14. Romii erau deţinuţi de domnitorii români, de boieri, precum şi de către mănăstiri. Abolirea robiei romilor a început în secolul 19, însă, în afară de libertatea fizică obţinută, romii nu au primit nimic altceva: practic, dupa eliberare, aceştia rămâneau fără acoperiş şi fără niciun mijloc de subzistenţă. Această stare de fapt i-a determinat pe mulţi dintre ei să rămână să lucreze pentru foştii proprietari.

Share on Tumblr submit to reddit