Exemple de discurs instigator la ură din mass media


Fiecare caz de discurs instigator la ură trebuie analizat individual, în funcție de context, de actorii implicați, de gravitatea discursului. Astfel, anumite situații reclamă sesizarea organelor de anchetă penală (ex.: atunci când există incitări explicite împotriva unor persoane sau comunități). În alte cazuri, pot fi sesizate organismele specializate, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Nu întotdeauna recursul la lege sau instituții este cea mai eficientă metodă de intervenție. Uneori, o discuție deschisă cu autorul mesajului care incite la ură, fără sesizarea vreunei instituții, poate fi mai eficientă. În multe cazuri, cei care perpetuează mesaje discriminatorii sau care incită la ură nu o fac din cauza unor convingeri ideologice puternice sau pentru că îi urăsc pe cei vizați de mesaj. Cei care transmit astfel de mesaje nu o fac neapărat cu intenția de a discrimina; pur și simplu nu sunt conștienți de efectele acestui tip de mesaje, de nocivitatea lor. Mai degrabă avem de-a face cu mentalități impregnate de sterotipuri, așa cum au majoritatea dintre noi. În astfel de cazuri, se pot încerca întâlniri directe cu autorii mesajelor pentru a încerca sensibilizarea lor asupra efectelor discriminării.

De asemenea, se pot transmite scrisori redacțiilor unde au fost publicate asemenea mesaje, fie ele deschise sau nu. Uneori, o reacție publică sau o scrisoare deschisă virulentă de condamnare a mesajului transmis poate avea efectul opus, punându-l în defensivă pe autorul mesajului. Acesta poate percepe reacția drept o lecție transmisă dintr-o poziție de superioritate morală și aproape sigur va refuza să o accepte și să se concentreze asupra mesajului. Fiind vorba de stereotipuri atât de profund înrădăcinate, intervenția trebuie să fie efectuată cu finețe chirurgicală, în speranța sensibilizării și apoi a conștientizării adresantului. Desigur, nu e cazul adepților ideologiilor extremiste, care își asumă conștient discursul rasist, xenofob sau homofob. În astfel de cazuri, atunci când mesajele transmise incită la ură, se impune sesizarea instituțiilor abilitate.

Într-o ierarhie a exigențelor privind exprimarea publică, politicienii, demnitarii, reprezentanții instituțiilor publice au cele mai mari obligații; în cazul lor, mesajele rasiste, xenofobe, discriminatorii sunt intolerabile.

„[…] exerciţiul libertăţii de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi, astfel în mod legitim există obligaţii pentru a evita pe cât posibil expresii care ofensează în mod inutil pe alţii şi încalcă drepturile altora, care totodată nu contribuie sub nici o formă la dezbateri publice ce ar duce la progresul societăţii.” (Convenția Europeană a Drepturilor Omului)

Nu de fiecare dată sesizarea instituțiilor abilitate produce rezultatul așteptat. Astfel, deciziile CNA sau CNCD pot fi atacate în instanță și anulate de acestea.

De aceea, fiecare sesizare trebuie făcută cu maximă prudență și acuratețe, pentru că un rezultat nefavorabil riscă să legitimeze DIU. Cu toate acestea, chiar și atunci când sesizarea instituțiilor abilitate pare a fi total îndreptățită din punct de vedere legal, interpretarea dată de judecător poate fi diferită.

În egală măsură, intervențiile trebuie bine calculate, fiind necesară o abordare pragmatică, în care să cântărim atent pericolul real prezentat de DIU și efectul intervenției noastre. Atunci când DIU este propagat de organizații obscure sau publicații/site-uri cu audiențe mici, trebuie să ne gândim bine dacă nu cumva o sesizare sau o reacție publică le face, de fapt, publicitate acestora și contribuie astfel la răspândirea ideilor lor.

 

1.     Protest al organizației Noua Dreaptă împotriva mafiei imobiliare


Organizația Noua Dreaptă a protestat constant în ultimii ani împotriva a ceea ce numește mafia imobiliară din Timișoara. Demersul pare îndreptățit, presa relatând constant despre existența unei grupări care a acaparat sute de imobile în centrul Timișoarei, multe dintre aceste clădiri vechi, cu o valoare arhitecturală deosebită.

Noua Dreaptă este o organizație care își propune „să salveze Statul si Neamul Românesc de la dispariția ordonată de artizanii globalizării”.

La unul din protestele de stradă organizate în 2014, membrii și simpatizanții Noua Dreaptă au scandat lozinci precum: „Timişoara nu tolerează ţigănia!”, „Nu vrem să fim o naţie de sclavi!”, „Nu vrem clanuri ţigăneşti în oraşe româneşti!”, „Noi suntem români, aici pe veci stăpâni”.

Avem de-a face cu mesaje care, prin asocierea afacerilor imobiliare derulate de gruparea menționată cu etnia romă, extrapolează la nivelul întregii comunități de romi din Timișoara activitatea cu iz penal derulată de o grupare restrânsă de etnie romă (etnicizarea infracțiunii). Chiar dacă se bazează pe stereotipuri (romii infractori), mesajele lozincilor sunt mai mult decât atât. Ele conțin elemente ce instigă la excluderea întregii comunități a romilor din oraș („Timişoara nu tolerează ţigănia!”, „Nu vrem clanuri ţigăneşti în oraşe româneşti!”). Lozincile citate nu fac nicio referire la infracțiunile care au constituit pretextul protestului, ci sunt îndreptate direct împotriva unui grup etnic. Mesajele sunt de natură să incite populația împotriva comunității roma, să genereze o stare de intoleranță în rândul majorității și de teamă în rândul romilor.

Ținând cont că transmițătorul mesajului este o organizație ce își asumă deschis mesajul naționalist și xenofob, este greu de crezut că soluția sensibilizării printr-un dialog va putea avea efectul așteptat. Asemenea mesaje intră sub incidența legii penale și se impune sesizarea organelor de anchetă penală.

2.     Mircea Badea instigă la violență contra „garoilor”

La începutul anului 2009, handbalistul român Marian Cozma a fost înjunghiat mortal într-un bar din Veszprem, Ungaria, unde sportivul juca pentru echipa locală. Cozma a fost ucis în urma unui incident petrecut în bar cu un grup de cetățeni maghiari de etnie romă. Tragedia a generat puternice emoții atât în Ungaria, cât și în România. Din păcate, multe reacții au fost impregnate cu mesaje rasiste îndreptate împotriva etniei romilor. Una dintre aceste reacții îi aparține unui cunoscut om de televiziune, Mircea Badea. În timpul emisiunii Sinteza zilei, difuzată de postul Antena 3 în data de 8 februarie 2009, Badea a afirmat:

„Eu mi-aş dori din suflet - ca să radicalizez un pic discursul, că nu mai pot, asta cu statul de drept, cu... să o frăsunim la televizor, nu mai pot, deci cedez nervos -, mi-aş dori din suflet ca legenda aia care circulă pe televizoare, că tatăl unuia dintre handbaliştii cu pricina, care au supravieţuit, dar cu urmări dramatice, e un mare şmecher prin Muntenegru, prin Serbia, pe unde o fi el mare şmecher, aşa e zvonul, cică a trimis un comando ca să-i rezolve pe ăştia, eu sper să fie adevărată şi să-i rezolve pe ăştia (...). Doamne, de i-ar găsi... (...) și sper că acel comando, n-am alt termen la îndemână, trimis din Muntenegru să-i rezolve pe garoi, bă, sper să-i și rezolve. Adică, să nu bată drumul degeaba și să-i prindă și rezolve pe băieți”.

Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul Antena 3 cu amendă în valoare de 10.000 lei, considerând că: „(...) domnul Mircea Badea putea să îşi exprime revolta cu privire la incidentul din oraşul ungar Veszprem, în urma căruia handbalistul Marian Cozma a decedat, iar alte două persoane au fost grav rănite, fără a însoţi comentariile de un mesaj de instigare la violenţă împotriva presupuşilor infractori, persoane de etnie rromă" (Decizia CNA din 3 martie 2009). Articolul 46 din legea audiovizualului prevede că „(1) Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. (2) Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie”.

Antena 3 a cerut la Curtea de Apel Bucureşti anularea Deciziei CNA din 3 martie 2009. Recursul s-a judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost pierdut de CNA.

Din perspectiva unei organizații ca ActiveWatch, care promovează comunicarea liberă responsabilă, discursul lui Mircea Badea se încadrează în categoria DIU. Realizatorul TV susține explicit o rezolvare violentă a cazului, prin intermediul unui „comando”. Ținta este identificată ca fiind grupul care l-a ucis pe Marian Cozma, căruia i se atașează și identitatea etnică („să-i rezolve pe garoi”). Încurajarea la violență este explicită și asumată, singura discuție fiind dacă avem de-a face și cu un discurs care incită la ură. Elementul prin care interpretăm DIU este termenul de „garoi”, asociat etniei romilor de DEX, și folosit termen cu conotații negative/peiorative la adresa acestei etnii. Întreaga comunitate romă din România sau Ungaria este stigmatizată, culpabilizată și amenințată prin etnicizarea infracțiunii (investigația a dovedit că nu a existat nicio motivație de natură etnică în conflictul ce s-a petrecut în bar).  Stigmatizarea este consolidată de realizatorul TV prin asocierea acestei etnii cu comportamente indezirabile precum violența, infracționalitatea, puternic înrădăcinate ca stereotipuri în mentalul colectiv al românilor. Din acest motiv considerăm că avem de-a face în cazul de față cu discurs care incită la ură și violență și care depășește limitele libertății de exprimare. Sancționarea acestui discurs conform legislației audiovizuale nu este o măsură excesivă.

 

3.     Senatorul Iulian Urban

Senatorul Iulian Urban a publicat pe blogul personal articolul „Nu Breivik a comis atentatul, ci actualii lideri care conduc UE”. Articolul propune o pseudo-explicatie pentru atentatul comis de norvegianul Anders Behring Breivik în data de 22 iulie 2011, prin prisma schimbării atitudinii liderilor politici europeni față de problema imigrării și multiculturalismului, în special în ceea ce privește musulmanii.

Din acest articol cităm: „Franța sau Italia au creat isterii naționale împotriva țiganilor, Franța a interzis burka, în Ungaria defilează detașamentele anti-țigănești, adică politicienii europeni împing conștient sau nu politica europeană către o formă de extremism ce transformă Europa în cazanul de pulbere al planetei. Și cu toate astea, cu toate aceste presiuni din partea politicienilor, din cei 550 de milioane de europeni nativi ai UE, s-a găsit doar 1 care să săvârșească un act de mare și inutilă cruzime. Asta spune multe despre incredibila toleranță și răbdare [încă] a europenilor.”

„În acest haos extremist este uimitor că doar un singur european a apăsat pe trăgaci pentru a exprima frustrarea față de indiferența și ipocrizia clasei politice europene în fața islamizării și imigrației ilegale care pun în pericol [conform discursului public] întreaga civilizație și cultură europeană.”

„[...] Ceea ce a făcut tipul ăsta este ceva extrem, însă cam toți sunt sătui de muslimii care vor să se impună peste tot, religios vorbind. Altă problemă e ca muslimii trăiesc pe seama statului, fiind asistați social, nu vor să muncească și bagă la înaintare scuza că ei vin din țări cu război. Altă problemă e ca nu respecta cetatenii tarii in care se afla, nu le cunosc obiceiurile, limba, traditiile. Va suna ceva cunoscut? Va aduc eu aminte de motivul expulzarii tiganilor romani din Franta din 2010!!!”

„Multiculturalismul este bun doar când culturi asemănătoare calitativ se contopesc, nu merge să amesteci oamenii din biblioteca națională cu cei dintr-o cârciumă din Ferentari sau dintr-o pușcărie, la o petrecere de băieți olimpici la matematică poți aduce pe cei de la biologie, nu poți să aduci și bătăușii cartierului.”

„E trist că UE nu pune clar problema asta și să stabilească clar care e diferența între libertatea de expresie și colonizarea musulmană care se face în UE.”

„Multiculturalismul ne-a fost băgat pe gât forțat și în doză mare acum unii nebuni reacționează violent.”

Articolul este impregnat de stereotipuri, prejudecăți și generalizări abuzive. Afirmații de tipul: „muslimii trăiesc pe seama statului, fiind asistați social, nu vor să muncească și bagă la înaintare scuza că ei vin din țări cu război”, „Multiculturalismul este bun doar când culturi asemănătoare calitativ se contopesc, nu merge să amesteci oamenii din biblioteca națională cu cei dintr-o cârciumă din Ferentari sau dintr-o pușcărie, la o petrecere de băieți olimpici la matematică îi poți aduce pe cei de la biologie, nu poți să aduci și bătăușii cartierului” sau „E trist că UE nu pune clar problema asta și să stabilească clar care e diferența dintre libertatea de expresie și colonizarea musulmană care se face în UE” sunt profund xenofobe. Ele sunt de natură a întări respingerea pe care o mare parte a populației din România o simte față de o minoritate religioasă atât de importantă în Europa, musulmanii, ceea ce ne îndepărtează de idealurile de toleranță și incluziune formulate la nivelul Uniunii Europene.

Share on Tumblr submit to reddit