Cine este responsabil cu lupta împotriva incitării la violență pe criterii rasiale?
15 Aprilie 2016

"Discursul de ură" se referă la forme de exprimare care doresc să demonstreze sau să încurajeze (sau sunt motivate de) ostilitatea față de un grup sau, în unele cazuri, față de o persoană din cauza apartenenței acesteia la un anumit grup, fie că apartenența este reală sau doar percepută. Discursul de ură poate încuraja sau însoți infracțiunile motivate de ură. Cele două fenomene sunt legate între ele. Discursul de ură care constituie în mod direct o incitare la violență sau la ură rasială este incriminat în conformitate cu legislația europeană. În cazul incitării on-line, unele dileme fac ca reacțiile victimelor sau aplicarea legii de către organelor de urmărire penală să fie probleme deosebit de complexe.

În primul rând, se pune întrebarea dacă ar trebui să ne bazăm pe autoreglementare în ceea ce privește serviciile companiilor IT sau ale rețelelor de socializare? Ele sunt un instrument util de reglementare, dar nu echivalează cu aplicarea legii. Dacă ne bazăm doar pe auto-reglementare, aceasta înseamnă că, în practică, prevederile legale se va opri nu vor mai avea impact în domeniul comunicării publice on-line. Chiar dacă un conținut plin de ură a fost dat în mod regulat jos de pe site-uri, făptașii se vor bucura de impunitate. In plus, criteriile care definesc ce conținut ar trebui să fie eliminat vor fi stabilite independent de lege și, prin urmare, și de controalele care stabilesc proporționalitatea restricțiilor aplicabile libertăților (în cazul de față - libertății de exprimare).

În al doilea rând, se pune problema dacă companiile și rețelele de socializare au vreo răspundere legală în cazul în care nu reacționează în mod adecvat. Ele nu sunt autorii direcți ai instigătorii. Cu toate acestea, legislația UE prevede că "statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că participarea și complicitatea la comiterea comportamentului [instigare] se pedepsește." Cum ar trebui să fie interpretat acest lucru? Poate să-i determine pe furnizorii de servicii online să fie responsabili?

Nu în ultimul rând, menționat că aplicarea prevederilor împotriva discursului instigator la ură este foarte dificil de făcut în absența unor linii directoare pentru investigare și de urmărire penală care să permită o evaluare corectă a cazurilor. Cum ar trebui să fie pregătite forțele de poliție ca să facă față realităților discursului de ură on-line, și cum ar trebui să coopereze rețelele de socializare?

Nu există un răspuns clar. Un lucru este cert, totuși. Avem nevoie urgent de reacții eficiente împotriva propagării discursului urii, prin punerea în aplicare a legislației relevante și asigurarea cercetării și urmăririi penale. Dacă acest lucru nu este făcut se poate ajunge la impunitate și la escaladarea incidentelor, din cauza că aceste incidente pot să ia amploare printre prietenii din online ai agresorului, care vor răspândi teamă și intimidare, crescând astfel și riscul de apariție a unor incidente violente suplimentare.

Sursa: ENAR.

Share on Tumblr submit to reddit